miercuri, 17 aprilie 2013

Pulverizat in galben si albastru

Canta-mi in nervi sunetul unei pasari uitate in vant.
Aprinde-mi bolile cu venin,
si sange,
si ingeri!
Asculta-mi urletul,te chem.
Navigheaza spre cristalul metamorfozat in insomnie
Unplug...

Muntii ne cheama,ma cheama cu urlet si credinta
idealul ne macina si lumea.
Da...
Lumea ne sufoca!

Dar pulsul il simtim intr-un led
cu puterea sa transmisa in turometru,
si motorul supraturat,
si sangele in uleiul rosiatic.

Soarele hraneste atomul inmultit in pielea mea.
Noaptea aseaza un sentiment in coltul ochiului,
in coltul ochiului ne ascundem,
in coltul ochiului lumii.

Inumanitate si rautate
si atata bunatate si stare de exaltare.

Ei judeca si totusi
noi nu ne simtim judecati.

Ne ascundem in spatele lor
si ei cauta doar o umbra.

Lasa frana de mana,regatul vine, nu-l cauta!
Intoarce cheia spre nord si asigura-te
apasa acceleratia si lasa norii sa vegheze calea aerului prin parul nostru