Major things are about to happen!

Aș vrea să-mi proporționez

Universul
În particule atomice
care în cânt și urlet
stau cu mine, și dansează grotesc în jurul tău.

Lumea
În atomi
care râd în fața unui clown
uitat în mizerie și vis.

Oamenii
în viermi infectați
de ură și pesimism
care să iubească cu sufletul proporționat în milioane
și milioane
de cioburi ascuțite
în aparatul de măsurat tensiunea arterială.

Aș vrea să îmi proporționez timpul
să îl învârt contra acelor de ceasornic
să opresc timpul în așa fel
încât să îl văd, să îl văd! să îl VĂD!
să îl văd cum îmi urlă
în ureche de durere
și se mișcă grotesc în valsul numit viață
pe sunete demonice.

Trăim în proporții și în mizerie
Uităm trecutul și visam la un viitor infantil
suntem oameni? da, suntem oameni!

Urlă-mi sângele în vene și cântă-mi oprirea luminii.
E doar... roșu aprins.

Obiect subiectivizat

 Trăim în proporții și uităm 
 de un apus înstrăinat. 
 Mulți fac așa, sunt un obiect. 
 Un vechi obicei obiectivizat în substantive inflamabile. 
  
 Divorț și coala roșie strigă după mine. 
 Îmi adaugi o pagină, ai adăugat o pagină... 
 Într-o carte văzută și doar auzită în proporții mici. 
  
 Am un dar de completare pentru noi. 
 Am un gând pentru ideal. 
 Visez, copil naiv ascuns în pupila mea. 
  
 Voce, ai o voce ce m-a ridicat din prima zi... 
 Iarăși tânjesc, când eu tânjesc după tine... 
 Altă duzină neimportantă tânjește după mine. 
  
 M-am crescut în milimetrii de oră în brațele tale. 
 Și gâtul îmi e plin de durere fizică. 
  
 Acum a rămas un "a fost.". 
 Am semnat contractul,  
 e deja... 
 spulberându-mi imaginile ritmate fără destinație... 
  
 e deja, negru pe alb.  

"Pământul e acolo ...Undeva!"

Ezitare

Aruncă-mi gândurile tale în evadarea apusului,
cum visul intră în subconștient
și sângele rulează cu 200 km/h.
Orice picătură de ură care se lasă,
se lasă diluată în sânge până la suprasaturație.

Mintea stelelor și zeul viselor,
ne veghează și sprâncenele îmi sunt ridicate;
pupila atinge marginea de sus.
Pueril!

Evadarea mult dorită, tânjită,chemată.
Ascultă-mă!
Scrumul de țigare îmi intră în stomac
și fluturii zboară în derivă.
Tainic te văd și pământul te cheamă, de undeva!
Soarele din spatele trenului te trezea
la chemarea vrăjitoarelor din purgatoriu.

Te rog lasă-mă în tăcerile tale cum sângele tău
cu sângele meu
cu visul tău și visul meu
s-au spulberat în spațiul inexistent numit speranță.
"E cineva în orașul acesta???"




Balada ochiilor scurtcircuitați

Eu îți răspund
cu denumirea în dulcele stil clasic.
Mă chemi! Sunt o păcătoasă în preajma ta;
sunt doar păcătoasa ta.

Te caut în cretinism și idioțenie și de fapt:
eu cer
URLU!
să mă salvezi din infantilitate.

"Chip de lut" preschimbat în 1000 de fețe.
Toate la fel,
dar eu, pe acela îl vreau.
Nu privesc nu aud.
Doar vorbesc scriind despre tine.
Visez clorură de sodiu
și analiza ta de sfânt mă termină.
Îmi judecă păcatele și totuși

rămân

sunt eu. Regină,muză,zeiță,Lilith și Sekhmet....


Eu sunt păcătoasa ta!
"Pământul e acolo aproape...undeva!"

I`m losing my favourite game

And again that fucking fucked up feeling!!!! FUCK OFF! I NEED SOME FUCKING SPACE!!! Haven`t you heard me???? I am that epic bitch that can make you howl in the night and cry in the middle of the day>:) JUST.... FUCK OFF!!!!

Știu că inițial titlul era cu inițiala ta.

Știu că atunci când scriu , și scriind te scriu
nu vei fi al meu cum vreau.
Știu că atunci când vorbesc și vorbind, vorbele tale
răsună amuțit în mintea subconștientului meu.
Știu că atunci când mă gândesc și gândindu-mă la toate gândurile care
încet în pași repezi îmi fac un ticăit înțepător în piept.
Știu că știind te știu pe tine cum știu că sânii îmi sunt și îmi vor fii
mereu "în" piept.
Știu că voind să vreau să fiu cu tine,
scrisul acesta te va face uitare în speranța mea
de a fi a ta , nu o zi
nu o noapte
nu o oră
doar o viață.

Știu că that boy e simțul pe care îl simt simțindu-te pe tine
cum mă atingi în sunet de harpă,
ca să îmi auzi râsul care vrea să te întâlnească.

Noi nu v-om fii că nu știm.
De fapt nu știm niciun lucru despre niciun nimic.

În schimb, tot ce știu...
e că te știu cum vorbești cu mine,
te știu cum mă privești și
privindu-te privirea gândului mă face să îngheț
ca acel ciment înghețat în aer.

Sunetul meu orb de orgă și pașii mei în tango-ul numit viață.

Asta caut... și te știu!

Dar eu știu, cum toți știm...
Că nu, cu siguranță că am scris și știu că nu.

nu vei fi al meu....

Armonie celestă

O zâna mă ridică,
mă ridică pe aripile ei albe
uitate și pierdute în mit...
La fel ca mine
cum sunt,
am fost,
și voi ....

Natura mă exaltă
îmi cântă cântece de brazi
un ritm, două....
Mă simt , plutind , va văd...
cum sunteți,
ați fost,
și eu...

Aș scrie pianul,
Aș scrie semi,supra,sub...
Fluier să mă audă toți copacii.
Râd să mă audă furnicile.
Plâng să mă audă norii.
Privesc în zare,
și nu în ultimul rând
Urlu să mă audă pietrele,
care râd și cântă și dansează și plâng alături de mine, mă simt
le simt
cu mine în orice colț
cu mine în orice vârstă
cu mine, egoism
doar cu mine!

Sunetul mării
Strigătul sirenelor
Cântul frunzelor în vânt...

Toate pentru mine,pentru mine pe aripile zânei...

O zâna e bună, nu e rea... Dacă o privești,
e bună.Ascult-o!
E bună...radiază...


vreau să radiez!

Fara titlu...

Desi eu nu am obiceiul de a scrie pur si simplu fara sa fie macar un vers sau doua, uite ca acum o fac... Satula de orice respiratie simtita "in coloana vertebrala" , am decis sa fac un buletin de analiza fara sa plagiez. De ce lumea e o groapa de gunoi in care fiecare se crede un rege? Vrem pace si liniste si ne comportam ca niste primate si avem pretentia ca ceilalti sa ne considere "dezvoltati". Termenul de "dezvoltat" e foarte dur in acest context dar consider ca este singurul care se poate atribui unei mase atat de mediocre care traieste cu impresia ca totul se primeste fara munca si rasplata si care dupa fiecare fapta asteapta ceva in schimb... Vreau sa gasesc acel loc cunoscut sub numele de "acasa" care la figurat ma linisteste si ma calmeaza si imi da acea inspiratie pe care nu o gasesc in niciun colt al lumii (afirmatie putin cam deplasata, recunosc... lumea nu este plata!). Inca traiesc in monotonie, s-a lipit de mine ca o lipitoare care se hraneste cu toata energia mea in locul sangelui. As spune ca m-am saturat dar nu o fac , viata in sine este foarte scumpa sa fie irosita asa (citat) si pe langa asta am ajuns sa simt pe pielea mea valoarea vietii... Chiar daca trecutul ma bantuie si ma chinuie groaznic si uneori ma simt ca o vrajitoare arsa pe rug ... vreau sa continui. Ce daca viata in sine ma demoralizeaza si media influenteaza acest proces... E prea scumpa viata... sper sa realizati toti asta , candva, undeva. Deci, asa am ajuns un cadavru, asa m-a transformat luna Iunie intr-un cadavru ambulant care tinde spre absolut dar ii e frica sa il atinga, oricarui om ii este frica. Imi este dor de omul acela curajos care l-a atins.

Vezi dragul meu? Ti-am spus ca esti un geniu, acum nu mai exista dubii!