miercuri, 11 iulie 2012

Fara titlu...

Desi eu nu am obiceiul de a scrie pur si simplu fara sa fie macar un vers sau doua, uite ca acum o fac... Satula de orice respiratie simtita "in coloana vertebrala" , am decis sa fac un buletin de analiza fara sa plagiez. De ce lumea e o groapa de gunoi in care fiecare se crede un rege? Vrem pace si liniste si ne comportam ca niste primate si avem pretentia ca ceilalti sa ne considere "dezvoltati". Termenul de "dezvoltat" e foarte dur in acest context dar consider ca este singurul care se poate atribui unei mase atat de mediocre care traieste cu impresia ca totul se primeste fara munca si rasplata si care dupa fiecare fapta asteapta ceva in schimb... Vreau sa gasesc acel loc cunoscut sub numele de "acasa" care la figurat ma linisteste si ma calmeaza si imi da acea inspiratie pe care nu o gasesc in niciun colt al lumii (afirmatie putin cam deplasata, recunosc... lumea nu este plata!). Inca traiesc in monotonie, s-a lipit de mine ca o lipitoare care se hraneste cu toata energia mea in locul sangelui. As spune ca m-am saturat dar nu o fac , viata in sine este foarte scumpa sa fie irosita asa (citat) si pe langa asta am ajuns sa simt pe pielea mea valoarea vietii... Chiar daca trecutul ma bantuie si ma chinuie groaznic si uneori ma simt ca o vrajitoare arsa pe rug ... vreau sa continui. Ce daca viata in sine ma demoralizeaza si media influenteaza acest proces... E prea scumpa viata... sper sa realizati toti asta , candva, undeva. Deci, asa am ajuns un cadavru, asa m-a transformat luna Iunie intr-un cadavru ambulant care tinde spre absolut dar ii e frica sa il atinga, oricarui om ii este frica. Imi este dor de omul acela curajos care l-a atins.

Vezi dragul meu? Ti-am spus ca esti un geniu, acum nu mai exista dubii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu