si creatura noptii parca nu mai pleaca
din patul meu
unde caldura se risipeste in vid.
Visez cum...
Zanele alearga spre un rau
si florile canta un ritm
intarziat ,si totusi alert
la frunze.
Soarele isi intinde aripa protectoare
peste parul meu rosu
si il aprinde si mai tare.
Ritmul fumului si sunetul metalului
imi surade in fiecare nerv
care acum nu mai e in coloana vertebrala
ca un ac in mana dreapta...
e undeva la mijloc si e trecut spre asceza,
asceza care duce spre albastru,
un albastru naiv si credul
pe care eu ,
in visul meu rosu il iubesc.
Lemnul si-a schimbat gustul
si il arunc pe geam
si deschid bratele...
cuprind in ele un dor
si nu e acel dor de tine sau de noi
e alt dor, un dor placut,
un dor care imi hraneste atomii
si ma face sa vad constient
cum credinta si speranta
ma iau de mana
si dansam impreuna.
un ritm care
e cantat de flori la frunze.
Bun venit in zambetul meu.
Am tras perdeaua sa intre societatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu