Aș vrea să-mi proporționez
Universul
În particule atomice
care în cânt și urlet
stau cu mine, și dansează grotesc în jurul tău.
Lumea
În atomi
care râd în fața unui clown
uitat în mizerie și vis.
Oamenii
în viermi infectați
de ură și pesimism
care să iubească cu sufletul proporționat în milioane
și milioane
de cioburi ascuțite
în aparatul de măsurat tensiunea arterială.
Aș vrea să îmi proporționez timpul
să îl învârt contra acelor de ceasornic
să opresc timpul în așa fel
încât să îl văd, să îl văd! să îl VĂD!
să îl văd cum îmi urlă
în ureche de durere
și se mișcă grotesc în valsul numit viață
pe sunete demonice.
Trăim în proporții și în mizerie
Uităm trecutul și visam la un viitor infantil
suntem oameni? da, suntem oameni!
Urlă-mi sângele în vene și cântă-mi oprirea luminii.
E doar... roșu aprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu