duminică, 9 decembrie 2012

Obiect subiectivizat

 Trăim în proporții și uităm 
 de un apus înstrăinat. 
 Mulți fac așa, sunt un obiect. 
 Un vechi obicei obiectivizat în substantive inflamabile. 
  
 Divorț și coala roșie strigă după mine. 
 Îmi adaugi o pagină, ai adăugat o pagină... 
 Într-o carte văzută și doar auzită în proporții mici. 
  
 Am un dar de completare pentru noi. 
 Am un gând pentru ideal. 
 Visez, copil naiv ascuns în pupila mea. 
  
 Voce, ai o voce ce m-a ridicat din prima zi... 
 Iarăși tânjesc, când eu tânjesc după tine... 
 Altă duzină neimportantă tânjește după mine. 
  
 M-am crescut în milimetrii de oră în brațele tale. 
 Și gâtul îmi e plin de durere fizică. 
  
 Acum a rămas un "a fost.". 
 Am semnat contractul,  
 e deja... 
 spulberându-mi imaginile ritmate fără destinație... 
  
 e deja, negru pe alb.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu